GALERIE DE IMAGINI FĂCUTE CU CAMERA

 

Cameră construită manual, unicat
Dragoș Andriana.
Anul construcției: 2010
Familie: pinhole
Particularitate: imagine panoramică – anamorfică
Format: 6×18 cm
Film: format mediu (120) – 4 cadre ”triple” per film
(un film ”lat” are 12 cadre de 6×6 cm)

Produce imagini experimentale.
Axul optic al obiectivului oricărei camere e perpendicular pe planul filmului.
În cazul nostru e paralel, imaginea utilă intrând oblic în camera obscură și proiectându-se deformat pe filmul ce înconjoară circular axul optic.
Nu există vizor, deci nici un fel de control al încadrării.
Fiind vorba de pinhole, profunzimea de câmp e practic infinită, și nu e cazul să ne facem probleme nici pentru obiectele fotografiate, nici pentru focalizare pe o suprafață oblică. Toate sunt clare. Mai exact cât de clară poate fi o imagine pinhole, care prin definiție e puțin flou.
Pentru a produce o imagine cât mai clară, marginile găurii trebuie să fie cât mai nete, deși oricât de nete ar fi, imaginea nu va avea claritatea sticlei de obiectiv.
O să revin cu un alt articol despre cum se construiește un pinhole și cum se poate calcula diametrul găurii.

Până atunci puteți să vă distrați cu un experiment care vă va arăta ce înseamnă profunzime de câmp la pinhole:
Luați o foaie de hârtie (orice foaie de hârtie) și faceți în ea o gaură mică cu acul. Nu e cazul să fiți pretențioși acum, orice gaură mică o să funcționeze pentru experimentul nostru.
Încercați să vă priviți degetul de la 5-10 mm (da, e vorba de cîțiva milimetri) și să focalizați. Dacă reușiți, ori sunteți o insectă foarte inteligentă cu acces la internet, ori mergeți înapoi pe planeta Kripton, noi n-avem nevoie de din ăștia aici…
Dacă n-ați reușit, nu vă speriați, nu e din cauza educației proaste pe care ați primit-o, nici nu suferiți de vreo malformație gravă, avem o soluție. Interpuneți hartia între ochi și deget și priviți acum degetul, prin gaura făcută în hârtie. Într-un loc luminos ar trebui să vă puteți vedea liniile amprentei degetului, chiar și dacă în mod normal purtați ochelari. Sunteți primul din următoarea generație de androizi perfecționați, veniți direct din viitor, deocamdată în varianta de testare, analog, cu un implant de iris artificial ce poate fi închis până la diametrul găurii pe care ați făcut-o cu acul. Pentru profesioniști, priviți printr-o diafragmă de ~ f256, ceea ce vă micșorează aproape infinit profunzimea de câmp. Englezii îi spun “pinhole”, francezii “stenopee”, românii, dacă n-a trecut “gât legău” îi spunem “stenopă”, după francezi.

Camera prezentată e perfectibilă. Planul ce conține pinhole-ul e prea aproape de partea superioară a filmului, unghiul e prea ascuțit și imaginea ajunge doar pe 2/3 din suprafața filmului, pierzându-se într-un “fade” spre partea cu pinhole. Soluția (în lucru) e depărtarea planului ce conține pinhole-ul de partea superioară a filmului, sau înclinarea planului cu pinhole cu cateva grade.
Deasemenea suprafața de glisare a filmului e foarte mare, butonul tractor prea mic și tractarea devine greoaie (dar nu imposibilă). Ideale ar fi și două role în locurile unde filmul intră și iese din magazie, ca la aparatele clasice. Dar vorbim de duitiorself aici, nu?