[FOTOGRAFIE] subst.fem. 1. Arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clișeului negativ pe care a fost imprimată; tehnica fotografierii. 2.Imagine a unei priveliști, a unei ființe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumină, graphein – a scrie]. (Dicționarul de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Ed. Academniei, 1986)

Se pare că termenul a fost folosit pentru prima dată de John Herschel (“photography”), la fel ca și termenii de “pozitiv” și “negativ” în 1839, referindu-se la procesul lui H.F. Talbot. Ce ironie să apară în limba română în dicționarul de neologisme, în 1986!

Un articol despre începuturile fotografiei, scris de mine, îl găsiți AICI.

O frumoasă enciclopedie de istorie a fotografiei scrisă de Robert Leggat, o găsiți AICI.
O alta, a celor de la “Historic Camera”, care cuprinde și denumiri de firme producătoare de materiale fotografice și camere, AICI.